Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BANDERÍLĂ, banderile, s. f. (Rar) Suliță mică împodobită cu fâșii multicolore de pânză, pe care toreadorii o infig în ceafa taurului ca să-l ațâțe. – Din fr. banderille.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BANDERÍLĂ s.f. Suliță cu un steguleț în vârf, pe care toreadorii o înfig în ceafa taurilor în luptele cu aceștia pentru a-i întărâta. [Cf. fr. banderille, sp. banderilla].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BANDERÍLĂ s. f. suliță mică cu un steguleț în vârf, pe care toreadorii o înfig în ceafa taurilor. (< fr. banderille, sp. banderilla)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BANDERÍLĂ, banderile, s. f. Suliță mică, prevăzută în vârf cu un steguleț și purtată de toreadori în luptele lor cu taurii. – Fr. banderille.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
banderílă s. f., g.-d. art. banderílei; pl. banderíle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BANDERÍLĂ ~e f. Suliță mică, ornată cu bande multicolore, pe care toreadorul o înfige în grumazul taurului pentru a-l ațâța. /<fr. banderille
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)