Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BANDÍT, bandiți, s. m. Persoană care face parte dintr-o bandă1 de răufăcători; tâlhar, răufăcător, gangster. – Din fr. bandit, it. bandito.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BANDÍT s.m. Tâlhar; brigand; asasin. [< it. bandito, cf. fr. bandit].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BANDÍT s. m. tâlhar; brigand; gangster. (< fr. bandit, it. bandito)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BANDÍT, bandiți, s. m. Tâlhar. – Fr. bandit.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BANDÍT s. 1. v. tâlhar. 2. v. criminal. 3. v. ticălos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bandít (bandíți), s. m. – Tîlhar, răufăcător. It. bandito, de unde și fr. bandit.Der. banditesc, adj.; banditism, s. n.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bandít s. m., pl. bandíți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bandít m. (fr. bandit, d. it. bandito, care vine d. banda, bandă, ceată). Tîlhar. V. cetaș.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BANDÍT ~ți m. 1) Persoană care face parte dintr-o bandă; tâlhar. ~ de drumul mare. 2) fig. Persoană lacomă și fără scrupule; nemernic; ticălos; netrebnic. /<fr. bandit, it. bandito
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)