Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BANDÚLĂ, bandule, s. f. Pară de lemn îngreuiată cu plumb, fixată la capătul unei frânghii subțiri, care se aruncă pe țărm spre a se lega de ea și a se trage parâmele de acostare. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BANDÚLĂ s.f. (Mar.) Frânghie lungă, cu o greutate de lemn la un capăt, care ajută la prinderea și la tragerea parâmelor grele. [< it. bandola].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BANDÚLĂ s. f. frânghie subțire, cu o greutate de lemn la un capăt, la prinderea și la tragerea parâmelor grele. (< it. bandola)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BANDÚLĂ, bandule, s. f. (Mar.) Frânghie care ajută la aruncarea parâmelor grele între nave sau între o navă și malul de acostare.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bándulă s. f., g.-d. art. bándulei; pl. bándule
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BANDÚLĂ ~e f. Greutate fixată la capătul unei frânghii care se aruncă pe țărm pentru a lega și a trage parâmele de acostare. /<it. bandola
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
pistól-portbandúlă s. n. (sil. mf. port-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)