BANTÚ s. m. invar., adj. invar. 1. S. m. invar. Populație africană negroidă, de o mare diversitate antropologică din Africa Ecuatorială și Meridională. 2. Adj. invar. Referitor la bantu (1) sau la limbile vorbite de această populație. [Acc. și: bántu]. – Din fr. bantous.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BANTÚ / BÁNTU s.n. Populație negridă din Africa ecuatorială și de sud. ◊ limbi ~ = familie de limbi negro-africane cu structură gramaticală și lexic, apropiate. (<fr. bantou)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
bántu / bantú adj. invar., s. m. și f., pl. bántu / bantú
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
bantú/bántu adj. invar., s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink