Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: bara (verb tranzitiv) , bară (substantiv feminin)   
BÁRĂ, bare, s. f. 1. Bucată lungă de lemn sau de metal căreia i se dau diferite întrebuințări. 2. Stâlp de poartă la unele jocuri sportive. ◊ Bară (fixă) = aparat de gimnastică format dintr-o vergea groasă de metal montată între doi stâlpi. 3. Barieră care desparte pe judecători de avocați și de împricinați; p. ext. locul din instanță unde pledează avocații. 4. Linie verticală sau orizontală care separă părți dintr-un text. ♦ (Muz.) Linie verticală care separă măsurile pe portativ. 5. Prag de nisip situat sub apă, de obicei în fața gurii de vărsare a unui fluviu. 6. Val de mare care urcă o dată cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. – Din fr. barre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÁRĂ s.f. Drug de metal (destinat prelucrării). ♦ Piesă de metal sau de lemn, de dimensiuni variabile, folosită în construcții sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. 2. Fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive. ♦ Șut în stâlpul porții de fotbal. ◊ A da în bară = (argotic) a greși, a rata. 3. Barieră care desparte pe judecători de avocați și impricinați; (p. ext.) locul de unde se pledează în fața justiției. 4. (Herald.) Figură diagonală care reunește unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. Linie verticală sau oblică, folosită ca element de separare într-un text. ♦ Linie verticală care separă măsurile unui portativ. ♦ Ridicătură de metal liniară dispusă transversal pe tastiera unor instrumente cu coarde ciupite, indicând locurile în care se pot produce sunetele de o anumită înălțime. 6. Îngrămădire de nisip, de mâl etc. la gura unui râu sau a unui fluviu care se varsă într-o mare fără flux și reflux. 7. (Fig.; med.) Senzație apăsătoare, de compresiune asupra unui organ. [< fr. barre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BÁRĂ s. f. 1. drug de metal (destinat prelucrării). ◊ piesă de metal sau de lemn, în construcții sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. ◊ (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru. 2. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive. ◊ șut în stâlpul porții de fotbal. 3. barieră care desparte pe judecători de avocați și împricinați; locul de unde se pledează în fața justiției. 4. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text. ◊ linie verticală care separă măsurile unui portativ. ◊ ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite. 6. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare. 7. mascaret. (< fr. barre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BÁRĂ, bare, s. f. 1. Drug de metal (care urmează să fie prelucrat). ♦ Bucată de lemn sau de metal, de lungime și grosime variabilă, având diferite întrebuințări. 2. Fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive. ◊ Bară (fixă) = aparat de gimnastică format dintr-un sul de metal fixat pe doi stâlpi. 3. Barieră care desparte, la instanțele judecătorești, pe judecători de avocați și împricinați; p. ext. locul de unde se pledează în fața instanței. 4. Semn grafic în forma unei linii verticale sau orizontale, folosit ca element de separare în interiorul unui text; (Muz.) semn în formă de linie verticală, întrebuințat la separarea măsurilor pe portativ. 5. Ridicătură a fundului mării la gura unui fluviu, formată prin îngrămădirea nisipului sau a mâlului. 6. Valul care urcă de la gura unui fluviu spre amonte o dată cu fluxul, la mările cu maree importantă. – Fr. barre.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BÁRĂ s. 1. v. drug. 2. v. lingou. 3. (SPORT) bară fixă = (rar) sul. (Exerciții de gimnastică la ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BÁRĂ s. v. băltoacă, mlaștină, mocirlă, smârc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
báră (báre), s. f. – (Banat) mlaștină. Sb. bara (DAR). – Der. băracă, s. f. (Munt.); bărăcie, bărăciune, s. f. (Munt. și Trans.) „baltă”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
báră (báre), s. f. – Bucată lungă de lemn sau de metal. Fr. barre. La unele jocuri de copii, se aude cu fonetismul fr., bar.Der. bara, vb. (a închide, a împiedica, a intercepta), pe baza fr. barrer; baraj, s. n. (stăvilar, zăgaz), din fr. barrage.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
báră s. f., g.-d. art. bárei; pl. báre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
1) báră f., pl. e (vsl. bg. sîrb. bara, de unde și ngr. bara id.). Ban. Mocirlă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) báră f., pl. e (fr. barre, drug orĭ manelă. V. bar 1 și baretă 2). Drug, prăjină de metal de 1-2 metri și groasă de 4-5 c.m. Aparat de gimnastică compus dintr’o prăjină de lemn orĭ de fer fixată în doĭ stîlpĭ verticalĭ (Se numește și bară fixă, rec orĭ fus). Barieră care-ĭ separă pe judecătorĭ de public și de care se reazemă avocațiĭ cînd pledează. A apărea la bară, a te prezenta la judecată. Mare banc de nomol care se formează la gura unuĭ fluviŭ și împedecă navigațiunea: bara de la Sulina. V. primez 1.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BARÁ, barez, vb.I. Tranz. 1. A opri, a întrerupe, a împiedica o trecere, circulația, a închide accesul pe un drum etc. 2. A trage una sau mai multe linii peste un text scris, pentru a arăta că este anulat; a anula. – Din fr. barrer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BARÁ ~éz tranz. 1) (căi, drumuri, accese) A închide cu ajutorul unei bare; a bloca. 2) (torente de apă) A opri cu ajutorul unui baraj; a stăvili; a zăgăzui; a îndigui. 3) (texte, cifre) A face o linie pentru a anula. /<fr. barrer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BÁRĂ ~e f. 1) Bucată lungă și rigidă de lemn sau de metal având diferite întrebuințări în construcție, tehnică etc. 2) Fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale porții la unele jocuri sportive (hochei, fotbal, polo, handbal). A trimite balonul în ~. ◊ ~ fixă aparat de gimnastică format dintr-o vergea groasă de metal, fixată între doi stâlpi. ~e paralele aparat de gimnastică constând din două vergele paralele fixate între doi stâlpi la aceeași înălțime. 3) jur. Loc rezervat avocaților într-o sală de judecată pentru a ține pledoaria. 4) Linie care separă anumite părți în interiorul unui text. 5) muz. Linie verticală cu care se separă măsurile pe portativ. 6) Prag subacvatic de nisip care barează intrarea într-un fluviu sau într-un port. [G.-D. barei] /<fr. barre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BARÁ vb. I. tr. 1. A întrerupe, a opri, a împiedica cu o bară, cu un obstacol etc. circulația, trecerea (pe un drum, o stradă etc.). 2. A trage o linie peste..., a șterge cu o linie (un text, un pasaj etc.). [< fr. barrer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BARÁ vb. tr. 1. a întrerupe, a împiedica cu o bară, cu un obstacol circulația, trecerea (pe un drum, o stradă etc.); (fig.) a împiedica, a opri, a stopa. 2. a trage o linie peste..., a șterge cu o linie (un text). (< fr. barrer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a întrerupe, a împiedica o trecere, circulația etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a arăta că nu este valabil. – Fr. barrer.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BARÁ vb. 1. v. bloca. 2. a tăia. (Copacii căzuți ~ drumul.) 3. v. zăgăzui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bará vb., ind. prez. 1 sg. baréz, 3 sg. și pl. bareáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
baréz v. tr. (fr. barrer, d. barre, bară). Închid cu bara. Opresc, astup (trecerea), obștruĭez. V. zăpbesc și zăstesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BARA, com. în jud. Timiș; 325 loc. (1991).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)