BARBÉTĂ, barbete, s. f. 1. Smoc de barbă (1) lăsat să crească pe părțile laterale ale feței. 2. Parâmă scurtă care servește la legarea unei ambarcații de o navă sau de chei. – Din it. barbetta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BARBÉTĂ1 s.f. (De obicei la pl.) Favoriți. [< it. barbetta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BARBÉTĂ2 s.f. Parâmă scurtă servind la fixarea sau remorcarea bărcilor de salvare sau a altor ambarcații. [< it. barbetta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BARBÉTĂ3 s.f. (Mil.) Platformă de pământ de pe care tunurile pot trage pe deasupra parapetului unei fortificații. ♦ Blindaj circular fix la tunurile navale. [< fr. barbette].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BARBÉTĂ1 s. f. 1. (pl.) favoriți. 2. parâmă scurtă la fixarea sau remorcarea ambarcațiilor. 3. centură de metal rezistentă, la baza turelei unui tun naval. (< it. barbetta)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BARBÉTĂ2 s. f. platformă de pământ de pe care tunurile pot trage pe deasupra parapetului unei fortificații. (< fr. barbette)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BARBÉTĂ, barbete, s. f. 1. Fiecare dintre cele două smocuri de barbă lăsate să crească pe părțile laterale ale feței. V. favorit. 2. Bucată de parâmă folosită la legarea baloanelor și a bărcilor pentru a le fixa și manevra cu ușurință. – It. barbetta.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
barbétă (favoriți, parâmă) (rar) s. f., g.-d. art. barbétei; pl. barbéte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
BARBÉTĂ s. v. favoriți.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
barbétă (barbéte), s. f. – Perciuni, favoriți lungi, barbă din favoriți. It. barbetta (sec. XIX). Uzul la sing. este rar.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
barbétă (parâmă) s. f., pl. barbéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
barbétă (favoriți) s. f., pl. barbéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
barbétă s., pl. e (it. barbetta). Pl. Bărbuțe (favorite) lăsate la dreapta și la stînga fețeĭ cînd aĭ bărbia rasă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BARBÉTĂ ~e f. mai ales la pl. Barbă lăsată special să crească de o parte și de alta a feței (de la tâmple până la bărbie); favorit. A purta ~. /<it. barbetta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink