Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BARBÚTĂ, barbute, s. f. (Înv.) Monedă de la începutul secolului trecut, cu valoare de 2 lei (vechi) și 10 parale. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BARBÚTĂ, barbute, s. f. (Înv.) Monedă veche de la începutul secolului trecut.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
barbútă (monedă) s. f., g.-d. art. barbútei; pl. barbúte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
barbútă (barbúte), s. f. – Veche monedă turcească de argint, care valora 2 bani și jumătate la începutul sec. XIX. – Var. barbut, s. m. (joc de noroc asemănător cu rișca). Origine necunoscută, dar aproape sigur orientală. Moneda și numele ei au dispărut din circulație, dar nu și jocul, încă foarte obișnuit la oraș.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
barbútă s. f., pl. barbúte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)