BARCARÓLĂ, barcarole, s. f. Cântec al gondolierilor venețieni; compoziție muzicală cu caracter liric și mișcare ritmică, imitând unduirea valurilor sau cadența vâslelor. – Din it. barcarola, fr. barcarolle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BARCARÓLĂ s.f. Cântec de gondolier venețian; (p. ext.) cântec de marinar, de barcagiu; compoziție muzicală care imită mișcarea legănată a valurilor și cadența lopeților. [< it. barcaruola, cf. fr. barcarolle].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BARCARÓLĂ s. f. 1. gondolieră. 2. piesă vocală sau instrumentală cantabilă, cu mișcare ritmică legănată, asemănătoare romanței. (< it. barcarola, fr. barcarolle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BARCARÓLĂ, barcarole, s. f. Cântec de barcagiu sau de marinar, mai ales de gondolier venețian; compoziție muzicală care imită mișcarea legănată a valurilor sau cadența vâslelor. – It. barcarola (fr. barcarolle).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
barcarólă (barcaróle), s. f. – Cîntec al gondolierilor venețieni. It. (ven.) barcarola, de unde și fr. barcarole.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
barcarólă s. f., g.-d. art. barcarólei; pl. barcaróle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
barcarólă f., pl. e (it. barcaróla). Cîntec de gondolierĭ. (maĭ ales la Veneția).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BARCARÓLĂ ~e f. 1) Cântec al gondolierilor venețieni. 2) Piesă muzicală lirică, imitând legănatul valurilor și cadența bătăilor de vâsle. /<it. barcarola, fr. barcarole
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink