BASAMÁC, basamace, s. n. Rachiu (colorat) de calitate inferioară. – Cf. tc., scr. basamak „grad”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BASAMÁC s. n. Rachiu (colorat) de calitate inferioară; holercă. – Comp. tc., sb. basamak „grad”.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BASAMÁC s. holercă, (reg.) trăscău.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
basamác (basamáce), s. n. – Rachiu de prune de proastă calitate. Tc., sb. basamak „grad” (Scriban) se referă la gradarea scăzută a alcoolului conținut în băutură.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
basamác (sorturi) s. n., pl. basamáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
basamác n., pl. e și urĭ (turc., sîrb. basamak, treaptă, grad, adică „rachiŭ de grad mic”). Rachiŭ prost, spirt cu apă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BASAMÁC ~ce n. 1) Rachiu de calitate inferioară, obținut în condiții casnice. 2) la pl. Sorturi ale acestei băuturi. /<turc. basamak
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink