Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: bascula (verb) , basculă (substantiv feminin)   
BASCÚLĂ, bascule, s. f. 1. Aparat care permite cântărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți (de o sută de ori) mai mici. 2. Scândură sau pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport. 3. Partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. – Din fr. bascule.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BASCÚLĂ s.f. 1. Aparat pentru cântărit greutăți mari, de tipul balanței. 2. Pârghie cu punctul de sprijin la mijloc rezemat pe o axă, asrfel încât să permită o mișcare oscilatorie liberă. ♦ Aparat de gimnastică folosit pentru executarea diferitelor sărituri acrobatice. ♦ Dispozitiv care permite modificarea poziției, în plan orizontal și vertical, în raport cu axa optică a unei părți a aparatului fotografic. 3. Partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. [< fr. bascule, cf. it. basculla].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BASCÚLĂ s. f. 1. balanță cu două brațe inegale, pentru greutăți mari. 2. pârghie cu punctul de sprijin la mijloc pe o axă, încât să permită o mișcare oscilatorie liberă. ◊ aparat de gimnastică pentru executarea diferitelor sărituri acrobatice. ◊ dispozitiv care permite modificarea poziției în raport cu axa optică a unei părți a aparatului fotografic. 3. partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. (< fr. bascule)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BASCÚLĂ, bascule, s. f. 1. Aparat care permite cântărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți (de o sută de ori) mai mici. 2. Scândură sau pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport. ♦ Partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. – Fr. bascule.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BASCÚLĂ s. decimal, zecimal, (Transilv.) cântar, (Transilv. și Ban.) majă. (Cântărește marfa la ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bascúlă s. f., g.-d. art. bascúlei; pl. bascúle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bascúlă f., pl. e (fr. bascule, alterat din bacule, d. batïre, a bate, și cul, partea posterioară). Cîntar decimal.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BASCULÁ1 ~éz intranz. (despre corpuri) A face mișcări de basculă; a oscila ca o basculă; a balansa. /<fr. basculer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A BASCULÁ2 ~éz tranz. 1) (corpuri) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale. 2) (materiale) A descărca (dintr-un camion, dintr-o remorcă) prin înclinarea platformei. /<fr. basculer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BASCÚLĂ ~e f. 1) Balanță pentru cântăritul corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți etalon mici. 2) Scândură sau pârghie mobilă, așezată în echilibru pe un suport (pivot). Joc de ~. [G.-D. basculei] /<fr. bascule
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BASCULÁ vb. I. intr. A oscila ca o basculă; a se balansa. [< fr. basculer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BASCULÁ vb. intr. a executa o mișcare de rotație limitată în jurul unei axe orizontale. (< fr. basculer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Fr. basculer.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BASCULÁ vb. v. balansa, clătina, legăna, oscila, pendula.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
basculá vb., ind. prez. 1 sg. basculéz, 3 sg. și pl. basculeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)