Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări
BASM, basme, s. n. 1. NaraÈ›iune (populară) cu elemente fantastice supranaturale, care simbolizează forÈ›ele binelui È™i ale răului în lupta pentru È™i împotriva fericirii omului. ◊ Expr. (Fam.) A se face de basm= a se face de râs. 2. Născocire, minciună, scornitură. – Din sl. basnÄ©.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BASM, basme, s. n. 1. NaraÈ›iune (populară) cu elemente fantastice, supranaturale; poveste. ◊ Expr. (Fam.) A se face de basm = a se face de râs. 2. Născocire, minciună. – Slav (v. sl. basnÄ).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BASM s. (LIT.) poveste, povestire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BASM s. v. invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
basm (básme), s. n. – Poveste, fabulă, legendă; în particular, poveste cu zîne. – Var. (înv.) basn(ă), baznă. Sl. basnÅ (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Cihac, DAR). – Der. băsmui, vb. (a povesti); băsmuitor, s. m. (povestitor); băsni, vb. (înv., a povesti), din sl. basniti; băsnuitor, s. m. (înv., povestitor); băsnar, s. m. (înv., povestitor).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
basm s. n., pl. básme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
basm V. basn.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BASM ~e n. 1) Creație populară epică, în care se redau întâmplări fantastice cu personaje imaginare aflate în luptă cu forțe nefaste ale naturii sau ale societății; poveste. 2) fig. Vorbe plăsmuite special și puse în circulație cu rea-voință; născocire; scornire. /<sl. basni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink