Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
BASTARDÁ vb. I. tr. (Agr.) A hibrida. [< germ. bastardieren].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BASTARDÁ vb. tr. A hibrida. (din germ. bastardieren)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
bastardá vb., ind. prez. 1 sg. bastardéz, 3 sg. și pl. bastardeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. și f. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. 3. Adj. Batard. Scriere bastardă. – Din it. bastardo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BASTARDÁ ~éz tranz. rar (organisme de specii diferite) A face să procreeze, obținând un bastard (cu calități superioare); a încrucișa; a hibrida. /Din bastard
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BASTÁRD ~dă (~zi, ~de) m. și f. 1) Copil născut în afara căsătoriei; copil nelegitim. 2) Organism provenit din încrucișarea a două specii diferite; hibrid; corcitură. /<it. bastardo
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BASTÁRD, -Ă s.m. și f. 1. Copil din flori, nelegitim. 2. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii diferite; corcitură. V. hibrid. [< it. bastardo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BASTÁRD, -Ă adj., s. m. f. 1. (copil) conceput în afara căsătoriei; nelegitim. 2. hibrid. (< it. bastardo, germ. Bastard)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f. 1. Copil nelegitim. 2. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. – It. bastardo.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BASTÁRD adj., s. 1. adj. natural, nelegitim, (reg.) sărman, (prin Transilv. și Maram.) bitang. (Copil ~.) 2. s. copil din flori, (reg.) fochiu, urzicar, copil de gard, (prin Transilv. și Maram.) bitang, (prin Maram.) mărăndău, (Transilv., Maram., Bucov. și nordul Mold.) șpur, (înv.) copil. (Un copil legitim și un ~.) 3. s. (BIOL.) corcitură, metis, (reg.) corci. (~ul este planta ori animalul rezultate din încrucișarea a două specii deosebite.) 4. adj. (TIPOGR.) batard. (Scriere ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BASTÁRDĂ s. (Bucov., nordul Mold. și Transilv.) șpuroaică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bastárd (bastárdă), adj. – Nelegitim. It. bastardo. Sec. XIX.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bastárd s. m., adj. m., pl. bastárzi; f. sg. bastárdă, g.-d. art. bastárdei, pl. bastárde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bastárd, -ă s. și adj. (it. bastardo, din basto [și fr. bátard din bát], tarniță, șea ordinară ca a conductorilor de catîrĭ, pin aluz. la relațiunile acestor conductorĭ cu servitoarele de hanurĭ, adică „copil de tarniță”. De aci și germ. bastard. V. baĭstruc). Copil natural (din părințĭ necăsătorițĭ între eĭ). Fig. Degenerat pin corcirea rea: rasă bastardă. Litere bastarde (răŭ zis batarde), un fel de litere intermediare între cursive și rătunde (adică: rătunde aplecate).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)