Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
bastingáj n., pl. e (fr. bastingage). Mar. Garnitură stabilită în juru punțiĭ unuĭ bastiment cu ajutoru unor plase căptușite cu o pînză groasă în care se păstrează hamacele și care, la nevoie, umplută ca o saltea, servește ca scut contra loviturilor dușmănești.
Sursa: Dicționaru limbii românești