Dex batal

BATÁL¹, batali, s. m. Berbec castrat în vederea îmbunătățirii calității cărnii și a lânii. – Cf. tc. battal „netrebnic”.

BATÁL², batale, s. n. Groapă de depozitare a țițeiului, a noroiului rezultat prin săpare sau a diverselor reziduuri de fabricație din industria petrolului. – Et. nec.

BATÁL², batali, s. m. Berbec castrat. – Tc. battal.

BATÁL¹, batale, s. n. Groapă săpată în pământ pentru depozitarea țițeiului, a noroiului rezultat prin săpare sau a diverselor reziduuri de fabricație, în industria petrolului.

batál (batali), s. m. – Berbec, castrat, sau care nu este bun pentru reproducere. Tc. batal „inutil” (‹ arab. batal „a schilodi, a face să nu mai fie bun”); cf. alb., bg. batal „inutil”, ngr. μπατάλιϰος „grosolan, mojic”. (G. Meyer 27; Scriban). Presupunem că de aceeași origine trebuie să fie batal, s. n. (șanț), numit astfel fiind vorba de partea șoselei nefolositoare circulației. Din cuvîntul arab corespunzător provine sp. baldar (Corominas, I, 376). Derivația propusă pentru batal de Diculescu, Elementele, 444, pe baza gr. βάτης „reproducător”, este imposibilă fonetic și semantic. Cf. iud. sp. batal „fără lucru” (C. Crews, Vox rom., XIV, 304), de aceeași origine.

batál (animal) s. m., pl. batáli

batál (groapă) s. n., pl. batále

1) batál m., pl. ĭ (turc. battal, nefolositor, scos din uz, greoĭ, fără treabă). Berbec castrat (bătut). Adv. A sta batal pe capu cuĭva (infl. de bat 1), a sta sotnic, a te ținea de el (V. hatal). – Și batár. V. băteală.

2) batál n., pl. urĭ și e (germ. ?). Munt. Lung șanț de scurgere (ca pe marginea uneĭ șosele).

3) batál n., pl. urĭ și e (d. bat 1). Olt. Filcă, lopată de bătut mingea (rev. I Crg. 13, 116).

BATÁL ~i m. Berbec castrat în scopul îmbunătățirii calității cărnii și a lânii. /<turc. battal