BATÁV, -Ă, batavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație germanică ce locuia, în antichitate, pe teritoriul Olandei de azi; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține batavilor (1), referitor la batavi. – Din fr. Bataves.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
batáv s. m., adj. m., pl. batávi; f. sg. batávă, pl. batáve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink