BAVÉTĂ, bavete, s. f. Bărbiță (1). [Var.: babétă s. f.] – Din fr. bavette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BAVÉTĂ s.f. 1. Partea de sus a unui șorț. ♦ Șervețel care se leagă la gâtul copiilor când mănâncă; bărbiță. 2. Șorț de tablă care se montează deasupra coamei la acoperiș. 3. Apărătoare de cauciuc montată la fiecare din roțile (din spate) ale autovehiculelor pentru a diminua stropirea. [< fr. bavette].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BAVÉTĂ s. f. 1. partea de sus a unui șorț. ◊ șervețel la gâtul copiilor când mănâncă; bărbiță. 2. șorț de tablă deasupra coamei la acoperiș. 3. apărătoare de cauciuc la roțile (din spate) ale autovehiculelor. (< fr. bavette)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BAVÉTĂ s. bavețică, bărbiță, (rar) bărbie. (~ pentru copiii mici.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bavétă (bavéte), s. f. – Bărbiță, bavețică. Fr. bavette.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bavétă s. f., pl. bavéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BAVÉTĂ ~e f. Șorț mic (de pânză, de mușama sau de material plastic) care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă; bărbiță. [G.-D. bavetei] /<fr. bavette
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink