Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BAȘBUZÚC, bașbuzuci, s. m. Ostaș voluntar, fără soldă, din trupele otomane neregulate, care trăia din jaf. ♦ Persoană apucătoare, violentă și grosolană, care încalcă regulile de conviețuire socială. – Din tc. bașibozuk „trupe neregulate”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BAȘBUZÚC, bașbuzuci, s. m. (Înv.; adesea fig.) Nume purtat de voluntarii turci din trupele neregulate (vestiți prin cruzimea lor). – Tc. bașıbozuk „trupe neregulate”.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bașbuzúc (bașbuzúci), s. m. – Ostaș voluntar turc. Cunoscut în vechime prin ferocitate, numele său continuă să dea, uneori cu o nuanță ironică, celor care procedează fără menajamente sau cu cruzime. – Var. bașibuzuc. Tc. bașibozuk „neregulat” (Șeineanu, II, 40; Iogu, GS, IV, 154), cf. bg. bašĭbozuk.Der. bașbuzucește, adv. (cu cruzime); bașbuzucie, s. f. (cruzime).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bașbuzúc s. m., pl. bașbuzúci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bașbuzúc m. (turc. bašy-bozuk, „cap sucit”, soldat neregular). Fig. Devastator, vandal, ucigaș și prădător. – Lit. și bașibuzuc. V. nizam.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BAȘBUZÚC ~ci m. 1) (în evul mediu) Voluntar fără soldă, în armata turcească, care trăia din jaf. 2) fig. Om care încalcă în mod grosolan legile de conviețuire socială. /<turc. bași bozuc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)