BEATNIC, beatnici, s. m. Intelectual (american) care practică o filozofie contestatară și are o ținută neîngrijită; p. gener. tânăr (din Occident) cu plete și ținută neîngrijită. V. hippy. [Pr.: bít-] – Din engl. beatnic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BEÁTNIC s.m. (Rar) Tânăr din Occident care, prin neîngrijire și stridență, vrea să-și afișeze nemulțumirea și protestul față de o societate pe care o consideră inuman de mecanizată și de conformistă. [Pron. bit-nic. / < engl., fr. beatnik].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BEATNIC BIT-NIC/ s. m. tânăr care, prin neîngrijire și stridență, vrea să-și afișeze nemulțumirea și protestul față de o societate pe care o consideră inumană; (p. ext.) tânăr (din Occident) cu plete și ținută neîngrijită. (< engl. beatnik)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
beatnic (angl.) [pron. bítnic] (beat-nic) s. m., pl. beatnici
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink