Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
BEC2, beci, s. m. (Sport, rar) Fundaș la jocul de fotbal. – Din engl. back.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BEC1, becuri, s. n. 1. Sferă sau pară de sticlă în care se află filamentul unei lămpi electrice; p. ext. Lampă electrică. ◊ Expr. (Fam.) A fi (sau a cădea) pe bec = A fi sau a ajunge într-o situație fără ieșire; a i se înfunda, a o păți. 2. Sita unei lămpi de gaz. 3. Orificiu prin care țâșnește un lichid vaporizat, un jet de gaz sau un amestec de gaze sub presiune, spre a putea fi aprinse. – Din fr. bec [de gaz].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BEC s.m. Jucător fundaș la fotbal. [Pl. -ci. / < engl. back].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BEC s.n. 1. Balonaș de sticlă prevăzut cu un soclu (prin care se montează la o lampă) și un filament în interior, care devine incandescent și luminează când este străbătut de un curent electric. 2. Partea unei lămpi cu gaz aerian unde arde flacăra. [Pl. -uri. / < fr. bec].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BEC2 s. m. jucător fundaș de fotbal. (< engl. back)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BEC1 s. n. 1. balonaș de sticlă cu un soclu și un filament în interior, care devine incandescent și luminează, străbătut de un curent electric. 2. mulură la partea de jos a ferestrei, destinată a împiedica prelingerea apei de ploaie pe fațadă. (< fr. bec)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BEC, becuri, s. n. 1. Balonaș de sticlă prevăzut cu un filament care devine incandescent și răspândește lumină când e străbătut de un curent electric. ◊ Bec de siguranță = dispozitiv de siguranță care oprește un aparat, o instalație etc. în caz de deranjament. 2. (Înv.) Parte a unei lămpi cu gaz aerian în care se formează flacăra. ♦ (Azi determinat prin „de gaz”) Arzător pentru gaz, folosit pentru iluminat sau pentru încălzit. ◊ Bec de sudură(sau de sudaj) = piesă la aparatul de sudură, prin care ies gazele. – Fr. bec [de gaz].
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BEC s. v. apărător, fundaș, stoper.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BEC s. (prin Transilv.) pară. (Un ~ aprins.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bec (becuri), s. n. – Sferă de sticlă în care se află filamentul unei lămpi electrice. Fr. bec „cioc”, bec de gaz „felinar”. Pentru expresia a cădea pe bec, care reproduce fr. tomber sur un bec de gaz, cf. Graur, BL, IV, 72.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bec (sport) s. m., pl. beci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bec (electr.) s. n., pl. bécuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bec n., pl. urĭ (fr. bec, „cioc”, cuv. galic). Vîrfu uneĭ țevĭ de gaz aerian făcut așa încît să ardă ca o lampă. Vîrfu uneĭ lămpĭ electrice acoperite cu un mic balon de sticlă: lampă cu treĭ becurĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BEC ~uri n. 1) Balon mic de sticlă având în interior un filament, care devine incandescent când este străbătut de un curent electric. 2) Lampă alcătuită dintr-un soclu și dintr-un astfel de balon. ◊ ~ de sudură piesă la aparatele de sudură, prin care iese amestecul de gaz combustibil și oxigen, arzând cu flacără. 3) înv. Partea din interior a unei lămpi cu gaz, unde se formează flacăra. /<fr. bec
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RIO BEC, numele unui stil arhitectural maya (600-950), dezvoltat în pen. Yucatán din Mexic și caracterizat printr-o arhitectură originală.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)