BECÁR, becari, s. m. Semn grafic pe portativ care, anulând un bemol sau un diez anterior, indică revenirea la tonul natural al unei note muzicale. – Din fr. bécarre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BECÁR s.m. (Muz.) Semn care, pus înaintea unei note, anulează un diez sau un bemol anterior, redând notei tonul natural. [< fr. bécarre, cf. b – semn pentru nota si, carré – pătrat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BECÁR s. m. accident muzical care, pus înaintea unei note, anulează un diez sau un bemol. (< fr. bécarre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BECÁR, becari, s. m. Semn muzical care anulează un bemol sau un diez anterior și redă notei tonul natural. – Fr. bécarre.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BECÁR s. (MUZ.) alterație mixtă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
becár s. m., pl. becári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
becár m. și n., pl. e și urĭ (fr. bécarre, d. it. bequadro, adică „B pătrat”). Muz. Un semn care arată c’o notă e adusă al sunetu eĭ primitiv anulînd bemolu saŭ diezu precedent.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BECÁR ~i m. muz. Semn care anulează un bemol sau un diez anterior, redând notei tonul natural. /<fr. bécarre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink