BEDREÁG, bedreaguri, s. n. (Reg.) Butuc, scaun sau banc de lucru pentru lemnar, rotar, cizmar. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BEDREÁG, bedreaguri, s. n. (Reg.) Butuc pe care lemnarul cioplește lemnele, cizmarul croiește încălțămintea etc., servind și ca scaun. – Comp. sas bretterdecke „estradă”.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BEDREÁG s. (TEHN.) butuc, scaun de cioplit. (~ al rotarului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bedreág (bedreáguri), s. n. – 1. Scăunel de cizmar. – 2. Capră de căruțaș. Origine necunoscută. După Cihac, din sl. bedro „femur”; însă derivarea nu este clară. DAR îl leagă de mag. bederegni „a rostogoli”, „a face să se rostogolească”; iar Scriban se gîndește la germ. Brett(er)dach „colibă”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bedreág s. n. (sil. -dreag), pl. bedreáguri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bedreág n., pl. ege și urĭ (germ. sas. bretterdecke, estradă, orĭ bretterdach, baracă, d. brett, scîndură, și decke, învălitoare, dach, acoperiș. V. bordeĭ). Vechĭ. Estrada de scîndurĭ pe care era masa de lucru a vechilor cizmarĭ. Masa de lucru a cizmaruluĭ orĭ butucu rotaruluĭ. Olt. (Rț.) A ĭeși la bedreag, a ĭeși din nevoi, a scăpa de sărăcie. – Și medreag (Rț.): a da ĭn medreag, a da în vileag. V. selemet.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BEDREÁG ~uri n. pop. Butuc sau scaun de lemn, care, așezat vertical, servește drept suport de lucru lemnarului, rotarului, cizmarului. [Sil. be-dreag] /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BEDREAG, Constantin (1883-1963, n. Rusca, jud. Vaslui), fizician român. Prof. univ. la Iași. Lucrări privind principiul omologiei și sistematica elementelor chimice (a propus clasificarea elementelor chimice după numerele cuntice, principal și orbital).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink