BEGÓNIE, begonii, s. f. Gen de plante ornamentale, cultivate pentru flori și pentru frunzele lor decorative (Begonia). – Din fr. bégonia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BEGÓNIE s.f. Plantă ornamentală cu flori frumoase și frunze mari, de diferite culori. [Gen. -iei. / < fr. bégonia, cf. Begon – intendent general în San-Domingo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BEGÓNIE s. f. plantă ornamentală cu frunze mari, verzi sau roșii și flori albe, roz sau roșii, originară din țările calde. (< fr. bégonia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BEGÓNIE, begonii, s. f. Gen de plante ornamentale, cultivate pentru florile lor frumoase și pentru frunzele divers colorate (Begonia). – Fr. bégonia.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
begónie s. f. (sil. -ni-e), art. begónia (sil. -ni-a), g.-d. art. begóniei; pl. begónii, art. begóniile (sil. -ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
begónie f. (nume creat de Plumier, mort la 1706, în onoarea lui Begón, intendentu general din San Domingo). O plantă de ornament originară din America, cu frunze elegante și divers colorate. – În Cov. caliacră.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BEGÓNIE ~i f. Plantă erbacee ornamentală cu flori frumoase și cu frunze mari, divers colorate. [Art. begonia; G.-D. begoniei; Sil. -ni-e] /<fr. bégonia, lat. begonia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink