Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: behăi (verb tranzitiv) , behăit (adjectiv)   
BEHĂÍT s. n. Faptul de a behăi; sunete caracteristice scoase de oi, miei, capre; behăitură. – V. behăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BEHĂÍT s. n. Faptul de a behăi; behăitură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BEHĂÍT s. behăitură. (~ul oii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
behăít s. n., pl. behăíturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
behăít n., pl. urĭ. Strigătu repetat al oilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BEHĂÍ béhăie intranz. 1) (despre oi și capre) A scoate strigăte caracteristice speciei; a face „behe(he)”; a zbiera. 2) fig. fam. (despre persoane) A cânta urât. /Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Din behe[he].
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BEHĂÍ vb. (prin Transilv.) a bălăi. (Oaia ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
behăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. béhăie, imperf. 3 sg. behăiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
béhăi și -ĭésc v. intr. (imit.) Se zice despre strigătu oilor. V. mehăĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)