BEJÉNIE s. f. v. băjenie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BEJÉNIE s. f. v. băjenie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bejénie (est) și bă- (vest) f. (vsl. bĭežaniĭe, fugă, d. bĭežati, bĭegati, a fugi. V. bejenar, pribeag, zbeguĭesc). Fugă, emigrare de frica invaziuniĭ saŭ de jafurile administrațiuniĭ. A face a bejenie, a meni a răŭ, a nenorocire, a emigrare, a da semne de bejenie prin purtări de calic. – În est pop. bejă-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink