BELCIUGÁT, -Ă, belciugați, -te, adj. (Pop.; despre coarnele animalelor) Încârligat, încovoiat (în formă de spirală). – Belciug + suf. -at.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BELCIUGÁT, -Ă, belciugați, -te, adj. (Pop., despre coarnele animalelor) Încârligat, încovoiat. – Din belciug + suf. -at.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
belciugát adj. m., pl. belciugáți; f. sg. belciugátă, pl. belciugáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
belcĭugát, -ă adj. (d. belcĭug). Încovoiat, încolăcit (mai ales vorbind despre coranele berbecilor). – Și îmb-. În Olt. și încĭubelcat (Arh. Ian. 1924, 28).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BELCIUGÁT ~tă (~ți, ~te) (despre coarnele animalelor) Care este încovoiat (în formă de belciug); adus unul spre altul. /belciug + suf. ~at
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BELCIUGATELE, com. în jud. Călărași; 2.228 loc. (1991).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink