BELGI s. m. pl. Uniune de triburi celtice populând, în antichitate, teritoriul dintre Sena și Rin, care au fost supuse de romani în sec. I a. Cr. – Din fr. Belges.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
belgi s. m. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink