BELIGERÁNȚĂ s. f. Situația în care se află un beligerant; stare de război. – Din fr. belligérance.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BELIGERÁNȚĂ f. 1) Situație de beligerant. 2) Stare de război. /<fr. belligerance
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BELIGERÁNȚĂ s.f. Calitate de beligerant; stare de război. [< fr. belligérance].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BELIGERÁNȚĂ s. f. calitatea de beligerant; stare de război. (< fr. belligérance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
beligeránță s. f., g.-d. art. beligeránței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink