BENÉFIC, -Ă, benefici, -ce, adj. Favorabil, binefăcător. – Din fr. bénéfique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BENÉFIC, -Ă adj. (Liv.) Favorabil (în sens astrologic), binefăcător. [Cf. fr. bénéfique, it. benefico].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BENÉFIC, -Ă adj. favorabil, binefăcător. (< fr. bénéfique, lat. beneficus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BENÉFIC adj. v. binefăcător, favorabil, prielnic, propice.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Benefic ≠ malefic
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
benéfic adj. m., pl. benéfici; f. sg. benéfică, pl. benéfice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BENÉFIC ~că (~ci, ~ce) (despre circumstanțe, împrejurări etc.) Care face bine; cu efect pozitiv; binefăcător; prielnic; favorabil; propice. /<fr. bénefique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink