BENEVÓL, -Ă, benevoli, -e, adj. Făcut de bunăvoie; facultativ. – Din fr. bénévole, lat. benevolus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BENEVÓL, -Ă adj. Făcut de bunăvoie, nesilit. ◊ Contribuție benevolă = sumă sau taxă al cărei cuantum îl stabilește plătitorul. [< fr. bénévole, cf. it. benevolo, lat. benevolus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BENEVÓL, -Ă adj. făcut de bunăvoie, nesilit. (< fr. bénévole, lat. benevolus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BENEVÓL, -Ă, benevoli, -e, adj. Făcut de bunăvoie, nesilit. ◊ Contribuție benevolă = sumă sau taxă al cărei cuantum rămâne la aprecierea celui care contribuie sau plătește. – Fr. bénévole (lat. lit. benevolus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BENEVÓL adj. facultativ, nesilit, voluntar. (Contribuții ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Benevol ≠ forțat, silit
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
benevól adj. m., pl. benevóli; f. sg. benevólă, pl. benevóle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
benevól, -ă adj. (fr. bénévole, d. lat. benévolus, d. béne, bine, și volo, vreaŭ). Binevoitor, bine dispus, indulgent: lector, auditor benevol. Gratuit: a da cuĭva concurs benevol. Adv. În mod benevol.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BENEVÓL ~ă (~i, ~e) Care se face din proprie dorință și gratuit; făcut de bunăvoie. Contribuție ~ă. /<fr. bénévole
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink