Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click.
BÉNGA subst. (Fam.; în expr.) A-l lua benga (pe cineva) = a-l lua dracul, a o păți; a muri. – Din țig. benga.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
bénga (fam.) (în expr. a-l lua ~) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
BÉNGA s. art. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bénga s. m. – Diavolul. Țig. beng (Miklosich, Zig., 177; Philippide, Principii, 148; Graur 128; Juilland 158); cf. țig. sp. bengue, benguí „demon” (Besses 35; Clavería 126).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bénga s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bénga m., gen al luĭ (țig. beng, dracu). Fam. Dracu: l-a luat benga de frig.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BENGA, divinitate nefastă în mito-folclorul și superstițiile țiganilor; drac, demon.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)