BENIGNITÁTE s. f. Stare ușoară a unei boli. – Din fr. bénignité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BENIGNITÁTE s.f. Stare ușoară a unei boli. [Cf. fr. bénignité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BENIGNITÁTE s. f. stare benignă. (< fr. bénignité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
benignitáte s. f., g.-d. art. benignității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
benignitáte f. (lat. benignitas, -átis). Caracteru de a fi benign, blîndeță, îndulgență prea mare. Lipsă de gravitate: benignitatea uneĭ boale.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink