BENJAMÍN s. m. (Rar) Cel mai mic copil al unei familii; cel mai tânăr membru al unui grup. – Din fr. benjamin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BENJAMÍN s.m. (Rar) Copil iubit, răsfățat (de obicei cel mai mic dintre frați). [< fr. benjamin, cf. Benjamin – personaj biblic, ultimul copil al lui Iacob].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BENJAMÍN s. m. copil iubit, răsfățat (cel mai mic dintre frați). (< fr. benjamin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
benjamín s. m., pl. benjamíni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BENJAMIN, Walter (1892-1940), filozof și eseist german. Unul dintre principalii teoreticieni ai „Școlii de la Frankfurt”. S-a sinucis, fiind urmărit de Gestapo. Op. pr.: „Mit și violență”, „Poezie și revoluție”.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink