BENZÍL s.n. Substanță aromatică, foarte solubilă în benzen, insolubilă în apă, care se prezintă sub formă de prisme triunghiulare de culoare galbenă. [< fr. benzile].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BENZÍL s.m. 1. Radical monovalent provenit din toluen prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. (din fr. benzyle) 2. Substanță aromatică, cristalizată, galbenă, insolubilă în apă, foarte solubilă în benzen. (din fr. benzile)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BENZÍL s.m. Radical univalent. – Din fr. benzyle.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române | Permalink
BENZÍL s. (CHIM.) dibenzoil, difenildicetonă. (~ul este folosit în sinteze organice.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
benzíl s. m., pl. benzíli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink