BERBECÚȚ, berbecuți, s. m. Diminutiv al lui berbec (I 1); berbecel. [Var.: bărbăcúț s. m.] – Berbec + suf. -uț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BERBECÚȚ, berbecuți, s. m. 1. Diminutiv al lui berbec. 2. Becațină. [Var.: bărbăcúț s. m.]
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BERBECÚȚ s. v. becață, becațină, berbecel, lupul-vrăbiilor, papură, sfrâncioc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
berbecúț s. m., pl. berbecúți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
berbecúț m. Berbec mic. Est. Becațină.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink