Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BERBÍNȚĂ s. f. v. bărbânță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BERBÍNȚĂ s. f. v. bărbânță.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
berbínță (berbínțe), s. f.1. Vas, putină, mai ales pentru a păstra brânza. – 2. (Înv.) Taxă de intrare în breasla cizmarilor. – 3. Larvă de furnici. Mag. berbence, de unde provine și rut. berbenicja (Cihac, II, 481; Gáldi, Dict., 84; Treml, Hung. Jb., II, 296). Miklosich, Fremdw., 77 și Wander., 12, cred că termenul rut. provine din rom.; urmînd pe același drum, Drăganu, Dacor., VI, 262, respinge ideea că mag. poate fi sursa cuvîntului rom.; dar fără a oferi altă explicație mai plauzibilă; iar în Dacor., VII, 216, se referă la sl. ber „contribuție”, cf. bir.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
berbínță (sud) și bărbî́nță și brăbință (nord) f., pl. e (ung. berbence și börbönce, butoiaș; rut. berbenicea). Putinică de pus brînză, lapte ș.a. Prov. Cînd e brînză, nu-i berbință, cînd aĭ una, n’ai alta, totdeauna îți lipsește ceva. Butoĭaș (de vin, de rachiŭ). Mold. Vechĭ. Taxa pe care o plătea cel ce vrea să intre în breasla cĭobotarilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)