BERNSTEINÍSM s.n. Curent revizionist reformist antimarxist în social-democrația internațională, apărut la sfârșitul sec XIX și începutul sec. XX în Germania, care propaga revizuirea în spirit idealist a tezelor fundamentale ale socialismului științific, ale filozofiei și ale economiei politice marxiste. V. revizionism, reformism. [Pron. -ștai-. / cf. Bernstein – conducător al social-democrației reformiste germane].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BERNSTEINÍSM s.n. Revizionism (2. d.); teorie lansată de Eduard Bernstein (Berlin, 06.01.1850 – Berlin, 18.12.1932), scriitor și politician socialist. În 1887 intră în legatură cu F. Engels, la Londra. După 10 ani, declară că teoria socială marxistă trebuie supusă unei revizuiri, punând astfel bazele revizionismului. [-stei- pron. germ. -ștai-] (n. pr. Bernstein + suf. -ism) [def. Der Neue Brockhaus]
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române | Permalink
bernsteinísm s. n. [-stei- pron. germ. -ștai-]
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink