BÉSTIE, bestii, s. f. Fiară. ♦ Fig. Om cu apucături sau cu instincte de fiară. – Din it., lat. bestia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÉSTIE s.f. Animal sălbatic, fiară. ♦ (Fig.) Om cu fire de fiară, crud, sălbatic. [< lat. bestia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BÉSTIE s. f. animal sălbatic, fiară. ◊ (fig.) om crud, feroce; brută. (< it., lat. bestia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BÉSTIE, bestii, s. f. Animal sălbatic; fiară. ♦ Fig. Om cu apucături sau cu instincte de fiară. – It. bestia (lat. lit. bestia).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BÉSTIE s. v. fiară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Bestie ≠ bonom
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
béstie (béstii), s. f. – Animal, vietate. It. bestia (sec.XIX). – Der. bestial, adj. și bestialitate, s. f., din fr.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
béstie (fiară) s. f. (sil. -ti-e), art. béstia (sil. -ti-a), g.-d. art. béstiei; pl. béstii, art. béstiile (sil. -ti-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
1) béstie f. (lat. bestia). Animal feroce, feară. Fig. Om feroce saŭ lipsit de gîndurĭ intelectuale, artistice saŭ morale: nu instigațĭ bestia vulgară!
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) béstie v. bișchie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BÉSTIE ~i f. 1) Animal sălbatic de talie mare; fiară. 2) fig. Om crud, nemilos. [Art. bestia; G.-D. bestiei; Sil. -ti-e] /<lat. bestia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink