Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: beteag (adjectiv) , betegi (verb tranzitiv)   
BETEGÍ vb. IV. v. beteji.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BETEGÍ vb. IV. v. beteji.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
BETEÁG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BETEÁG ~eágă (~égi, ~ége) pop. 1) și substantival (despre ființe) Care are o parte a corpului mutilată sau deformată; schilod; infirm; calic. A fi ~ de o mână. 2) (despre membre) Care este ciuntit sau deformat; schilod. /<ung. beteg
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BETEÁG, -Ă, betegi, -e, adj. 1. Schilod, infirm. 2. (Reg., adesea substantivat) Bolnav. – Magh. beteg.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BETEÁG adj. v. bolnav, nesănătos, suferind.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BETEÁG adj., s. v. infirm, invalid, schilod.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Beteag ≠ teafăr, intact, întreg, nevătămat, sănătos
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
beteág (beteágă), adj.1. Bolnav. – 2. Invalid. Mag. beteg „bolnav” (Miklosich, Fremdw., 78; Cihac, II, 482; Gáldi, Dict., 84), de unde provin și sb. beteg, rut. betehe (după Miklosich, Wander., 12 și Berneker 63, rut provine din rom.). Der. betegos, adj. (bolnăvicios, plăpînd); beteji, vb. (a se îmbolnăvi, a suferi de ceva); betejeală, s. f. (boală, beteșug); betejitură, s. f. (boală, infirmitate); beteșug, s. n. (boală, infirmitate). Toți der. sînt normali, cu excepția ultimului, care provine direct din mag. betegség. Introdus în sec. XVI.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
beteág adj. m., s. m., pl. betégi; f. sg. beteágă, pl. betége
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
beteág, -ă adj., pl. egĭ, ege (ung. beteg, bolnav, d. mgerm. de sus wêtac, wêtage, durere, boală). V. meteahnă. Vătămat, infirm.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
betegésc v. tr. (d. beteag). Vatăm, schilodesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)