Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BETÓN s. n. 1. Amestec de pietriÈ™, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etc.) È™i apă, care se transformă prin uscare într-o masă foarte rezistentă È™i se foloseÈ™te în construcÈ›ii. ◊ Beton armat = amestecul descris mai sus, turnat peste o armătură de vergele metalice. (ÃŽn sintagma) Beton v****t = beton de ciment a cărui compactitate este sporită după turnarea în cofraje prin imprimarea unor oscilaÈ›ii rapide cu ajutorul unor aparate speciale. 2. (Sport) Sistem de apărare folosit în unele jocuri sportive (mai ales în fotbal), constând în utilizarea supranumerică a jucătorilor în linia defensivă. – Din fr. béton.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BETÓN s.n. Amestec de pietriș, nisip, ciment (sau alt liant) și apă, care se transformă într-o masă rezistentă prin întărire și este folosit ca material de construcție. [Pl. -onuri, -oane. / < fr. béton].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BETÓN s. n. amestec de pietriș, nisip, cu un liant și apă, care, prin întărire, se transformă într-o masă rezistentă. (< fr. béton)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BETÓN s. n. Material de construcÈ›ie alcătuit dintr-un amestec de pietriÈ™, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etc.) È™i apă, care după uscare se transformă într-o masă foarte rezistentă. – Fr. béton.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
betón s. n., (sorturi) pl. betoáne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
betón s. n., (sorturi) pl. betónuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
betón n., pl. ar fi oane (fr. béton, vfr. betun, d. lat. bitúmen, bitum). Un fel de mortar compus din var idraulic, apă, nisip și petricele, întrebuințat maĭ ales la construcțiunea în apă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
oțél-betón s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BETÓN (‹ fr., germ.) s. n. 1. Material de construcÈ›ie obÈ›inut prin amestecarea unui material granular (pietriÈ™, nisip) cu un liant (ciment, bitum etc.) È™i cu apă, È™i care, după priză È™i întărire, devine consistent È™i rezistent ca piatra. ♦ B. armat = b. de ciment în masa căruia se înglobează o armătură de oÈ›el, destinată să preia eforturile de întindere. Primele brevete de b.a. au fost obÈ›inute (1867-1878) de grădinarul francez J. Monnier. ♦ B. precomprimat = b. armat la care se realizează, înainte de încărcare, o stare permanentă de comprimare (prin întinderea armăturii de oÈ›el înainte de turnarea b). A fost folosit în practică (1930) de inginerul constructor francez E. Freyssinet. ♦ B. refractar = b. preparat cu ciment Portland, ciment aluminos È™i agregate din materiale refractare, avînd o bună rezistență mecanică la temperaturi mai mari de 300ºC. B. asfaltic = b. din material cu granulaÈ›ie mare, avînd ca liant bitumul asfaltic, folosit la executarea unor îmbrăcăminÈ›i rutiere. 2. Fig. (SPORT.) Sistem tactic de apărare folosit în jocurile sportive (mai ales în fotbal), constînd în utilizarea supranumerică a jucătorilor în linie defensivă.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)