Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BETÓN s. n. 1. Amestec de pietriș, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etc.) și apă, care se transformă prin uscare într-o masă foarte rezistentă și se folosește în construcții. ◊ Beton armat = amestecul descris mai sus, turnat peste o armătură de vergele metalice. (În sintagma) Beton vibrat = beton de ciment a cărui compactitate este sporită după turnarea în cofraje prin imprimarea unor oscilații rapide cu ajutorul unor aparate speciale. 2. (Sport) Sistem de apărare folosit în unele jocuri sportive (mai ales în fotbal), constând în utilizarea supranumerică a jucătorilor în linia defensivă. – Din fr. béton.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BETÓN s.n. Amestec de pietriș, nisip, ciment (sau alt liant) și apă, care se transformă într-o masă rezistentă prin întărire și este folosit ca material de construcție. [Pl. -onuri, -oane. / < fr. béton].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BETÓN s. n. amestec de pietriș, nisip, cu un liant și apă, care, prin întărire, se transformă într-o masă rezistentă. (< fr. béton)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BETÓN s. n. Material de construcție alcătuit dintr-un amestec de pietriș, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etc.) și apă, care după uscare se transformă într-o masă foarte rezistentă. – Fr. béton.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
betón s. n., (sorturi) pl. betoáne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
betón s. n., (sorturi) pl. betónuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
betón n., pl. ar fi oane (fr. béton, vfr. betun, d. lat. bitúmen, bitum). Un fel de mortar compus din var idraulic, apă, nisip și petricele, întrebuințat maĭ ales la construcțiunea în apă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
oțél-betón s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BETÓN (‹ fr., germ.) s. n. 1. Material de construcție obținut prin amestecarea unui material granular (pietriș, nisip) cu un liant (ciment, bitum etc.) și cu apă, și care, după priză și întărire, devine consistent și rezistent ca piatra. ♦ B. armat = b. de ciment în masa căruia se înglobează o armătură de oțel, destinată să preia eforturile de întindere. Primele brevete de b.a. au fost obținute (1867-1878) de grădinarul francez J. Monnier. ♦ B. precomprimat = b. armat la care se realizează, înainte de încărcare, o stare permanentă de comprimare (prin întinderea armăturii de oțel înainte de turnarea b). A fost folosit în practică (1930) de inginerul constructor francez E. Freyssinet. ♦ B. refractar = b. preparat cu ciment Portland, ciment aluminos și agregate din materiale refractare, avînd o bună rezistență mecanică la temperaturi mai mari de 300ºC. B. asfaltic = b. din material cu granulație mare, avînd ca liant bitumul asfaltic, folosit la executarea unor îmbrăcăminți rutiere. 2. Fig. (SPORT.) Sistem tactic de apărare folosit în jocurile sportive (mai ales în fotbal), constînd în utilizarea supranumerică a jucătorilor în linie defensivă.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)