Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click.
beĭlicciú m. (turc. beĭlikči). Vechĭ. Agent care strîngea beĭlicu. V. oĭerit.
Sursa: Dicționaru limbii românești

Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)