BIBELÓU, bibelouri, s. n. Mic obiect decorativ. – Din fr. bibelot.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIBELÓU s.n. Obiect de artă, decorativ, de mărime redusă. [Pl. -uri. / < fr. bibelot].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BIBELÓU s. n. mic obiect de artă, decorativ, pentru interior. (< fr. bibelot)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BIBELÓU, bibelouri, s. n. Mic obiect de artă folosit pentru a decora un interior. – Fr. bibelot.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bibelóu s. n., art. bibelóul; pl. bibelóuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bibelóŭ n., pl. urĭ (fr. bibelot). Mic obĭect de curiozitate saŭ de lux. Obĭect de mică valoare.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BIBELÓU ~ri n. Obiect decorativ mic, folosit pentru împodobirea interioarelor. [Sil. -be-lou] /<fr. bibelot
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink