BÍBER, (1) biberi, s. m. 1. (Zool.) Castor. 2. Blană de castor. – Din germ. Biber.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÍBER s.m. Castor. // s.n. Blană de castor. [< germ. Biber].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BÍBER I. s. m. castor. II. s. n. blană de biber (1). (< germ. Biber)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BÍBER, (1) biberi, s. m. 1. (Zool.) Castor. 2. Blană de castor. – Germ. Biber.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BÍBER s. v. castor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bíber (bíberi), s. m. – Castor. Germ. Biber (sec. XIX). Se folosește aproape exclusiv cu sensul de „blană de castor”; cf. castor și breb.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bíber s. m., pl. bíberi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bíber m. (germ. biber. V. breb). Breb, castor: blană de biber. S.n. Un fel de postav lucitor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BÍBER ~i m. 1) Mamifer rozător semiacvatic, cu blană prețioasă, care trăiește în colonii; castor. 2) Blana prelucrată a acestui animal. Guler de ~. /<germ. Biber
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BIBER, glaciațiune care a avut loc la sfîrșitul Pliocenului. Numele provine de la un rîu din S Germaniei.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink