BIBERÓN, biberoane, s. n. Sticluță prevăzută cu un vârf de cauciuc în formă de sfârc, care servește la alăptarea artificială a sugarilor. ♦ (Impr.) Vârful de cauciuc în formă de m*****n al unui biberon. – Din fr. biberon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIBERÓN s.n. Sticlă, vas care are la gură un sfârc de cauciuc; se folosește la hrănirea artificială a sugarilor. [< fr. biberon].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BIBERÓN s. n. flacon având la gură o tetină, pentru sugari. (< fr. biberon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BIBERÓN, biberoane, s. n. Mic obiect de cauciuc, de forma unui sfârc (1), care se atașează la gura unui flacon și servește la alăptarea artificială a sugacilor. – Fr. biberon.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BIBERÓN s. (rar) sugărice.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
biberón s. n., pl. biberoáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
biberón n., pl. oane (fr. biberon, rudă cu lat. bibere, a bea). Șip din care prunciĭ, în lipsa mameĭ, sug lapte pin ajutoru uneĭ țevi de gumă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BIBERÓN ~oáne n. Sticlă mică prevăzută cu o tetină, servind la alăptarea artificială a sugacilor. /<fr. biberon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink