BICÍCLU, bicicle, s. n. Velociped cu două roți inegale, dintre care prima este roata motoare. – Din fr. bicycle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BICÍCLU s.n. Velociped cu două roți inegale, dintre care prima este roata motrice. [Pl. -le, -luri]. / < fr. bicycle].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BICÍCLU s. n. velociped cu două roți inegale, prima fiind roata motoare. (< fr. bicycle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
bicíclu s. n. (sil. -clu), art. bicíclul; pl. bicícle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bicíclu n., pl. e (din bi- și vgr. kýklos, cerc, ciclu, roată). Bicicletă c’o roată mare pe a căreĭ osie îs pedalele (fără lanț) și cu o roată mult maĭ mică înapoĭ. E un tip care nu se maĭ vede azĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BICÍCLU ~e n. Vehicul acționat cu picioarele prin intermediul a două pedale, având două roți inegale, dintre care prima este roata motoare. [Sil. -ci-clu] /<fr. bicycle
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink