Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
BICIUÍRE, biciuiri, s. f. Acțiunea de a (se) biciui și rezultatul ei; biciuială. – V. biciui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BICIUÍRE, biciuiri, s. f. Acțiunea de a (se) biciui.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BICIUÍRE s. 1. șfichiuire, șfichiuitură, (rar) biciuială. (~ cailor.) 2. v. flagelare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BICIUÍRE s. v. ridiculizare, satiră, satirizare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
biciuíre s. f., g.-d. art. biciuírii; pl. biciuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BICIUÍ, biciuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi cu biciul. ♦ Tranz. A lovi cu ceva (subțire ca biciul), producând usturime; a flagela; a cravașa. 2. Tranz. Fig. A critica, a satiriza fără cruțare. [Prez. ind. și bíciui. - Var.: (reg.) zbiciuí vb. IV] – Bici + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BICIUÍ ~iésc tranz. 1) A lovi cu biciul. 2) A da lovituri ca de bici, producând usturime. 3) fig. A supune unei critici aspre; a flagela. /Din bici
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE BICIUÍ mă ~iésc intranz. A face (concomitent) schimb de lovituri cu biciul (unul cu altul). /Din bici
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BICIUÍ, biciuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi cu biciul. ♦ Tranz. (Adesea fig.) A lovi cu ceva subțire ca biciul, producând usturime. Ierburile îl biciuiau (GÎRLEANU). 2. Tranz. Fig. A critica, a satiriza fără cruțare. [Prez. ind. și bíciui.Var.: (reg.) zbiciuí vb. IV] – Din bici.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
biciuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. biciuiéște / bíciuie, imperf. 3 sg. biciuiá; conj. prez. 3 să biciuiáscă / să bíciuie
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
BICIUÍ vb. 1. a șfichiui, (reg.) a sfârcâi, a zbiciui, a zbiciula, (înv.) a smicura. (~ caii.) 2. v. flagela.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BICIUÍ vb. v. ridiculiza, satiriza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
biciuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. biciuiésc, imperf. 3 sg. biciuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. biciuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bicĭuĭésc v. tr. (d. bicĭ; rus. bičeváti) Bat cu bicĭu. Fig. Pedepsesc cu o nenorocire. Satirizez, mustru: a-ĭ bicĭui pe demagogĭ. – Și zb- (Trans.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)