BICLORÚRĂ s.f. Compus care conține doi atomi de clor. [< fr. bichlorure].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BICLORÚRĂ s.f. Compus din doi atomi de clor. (din fr. bichlorure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BICLORÚRĂ, bicloruri, s.f. Sare a acidului clorhidric.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române | Permalink
biclorúră s. f. (sil. -clo-) → clorură
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
biclorúră f., pl. ĭ Chim. Clorură dublă (de ex., sublimatu).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink