BICONCÁV, -Ă, biconcavi, -e, adj. Care are două fețe concave opuse. – Din fr. biconcave.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BICONCÁV, -Ă adj. Cu două fețe concave opuse. [Cf. fr. biconcave, lat. bis – de două ori, concavus – scobit].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BICONCÁV, -Ă adj. cu două fețe concave opuse. (< fr. biconcave)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BICONCÁV, -Ă, biconcavi, -e, adj. Care are două fețe concave opuse. – Fr. biconcave.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
Biconcav ≠ biconvex
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
biconcáv adj. → concav
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
biconcáv, -ă adj. (bi- și concav). Concav pe amîndoŭă părțile, ca ochelariĭ miopilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BICONCÁV ~ă (~i, ~e) (despre lentile, sticle etc.) Care are două fețe concave opuse; cu două fețe concave opuse. /<fr. biconcave
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink