BICÓRN, bicornuri, s. n. Pălărie bărbătească (de uniformă) cu două colțuri. – Din fr. bicorne.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BICÓRN s.n. (Rar) Pălărie bărbătească cu două colțuri, care se mai poartă și azi în Occident de către academicieni, diplomați, militari etc. la solemnități. [Pl. -nuri. / < fr. bicorne].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BICÓRN, -Ă I. adj. bicornat. II. s. n. pălărie bărbătească cu două colțuri, care se mai poartă și azi în Occident de către academicieni, diplomați, la solemnități. (< fr. bicorne)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BICÓRN, bicornuri, s. n. Pălărie bărbătească (de uniformă) cu două colțuri. – Fr. bicorne.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bicórn s. n., pl. bicórnuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bicórn n., pl,. urĭ și rar oarne (fr. bicorne, d. lat. bicornis, cu doŭă coarne. V. tri- și uni-corn). Pălărie cu două coarne (cum poartă la ceremoniĭ diplomațiĭ, ofițeriĭ de marină și cĭocliĭ. Carabinieriĭ italienĭ și spaniolĭ îl poartă cu colțurile la ureche, cum îl purta și Napoleon I).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BICÓRN ~uri n. Pălărie bărbătească de uniformă cu două prelungiri în formă de corn, purtată, în trecut, de către ofițeri și jandarmi. /<fr. bicorne
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink