Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BIELȘÚG s. n. v. belșug.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIELȘÚG s. n. v. belșug.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bĭelșug V. belșug.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
belșúg, bĭelșúg și bilșúg n., pl. urĭ (ung. bölség, bóvség, böség. V. biŭ). Abundanță, îmbelșugare: a trăi în belșug. Din belșug, (vechĭ și de biŭ), în abundanță, cu îmbelșugare, mult: avem lemne din belșug. – În Olt. bișág. Vechĭ bișúg, biŭșúg, bivșúg, bevșúg, bivșág.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)