BIELÉTĂ, bielete, s. f. Bielă de dimensiuni mai mici, folosită la anumite motoare sau mașini. [Pr.: bi-e-] – Din fr. biellette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIELÉTĂ s.f. Bielă de dimensiuni mai mici, articulată la capul unei biele principale, în motoarele cu mai mulți cilindri. [Pron. bi-e-. / < fr. biellette].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BIELÉTĂ s. f. bielă de dimensiuni mici, articulată la capătul unei biele principale. (< fr. biellette)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BIELÉTĂ, bielete, s. f. Bielă de dimensiuni mai mici, folosită la anumite motoare sau mașini. [Pr.: bi-e-] – Fr. biellette.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bielétă s. f. (sil. bi-e-), pl. bieléte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink